ALBANIA - taramul contrastelor. Astazi NORDUL - lacul Komani, Valbona
- AMAlexa
- 12 iul. 2023
- 5 min de citit
Actualizată în: 29 aug. 2023
Am cochetat de ceva timp cu ideea de a scrie despre experienta mea in Albania. Am pornit de la ideea unei aventuri pe motocicleta de cca 2 saptamani si am ajuns sa stau pe aceste contrastante meleaguri 30 de zile. Am impartit povestea mea in trei parti: Albania NORD lacul Komani, Valbona - Tirana/centru - SUD.
Deci sa incepem cu nordul: ideea de baza pentru noi a fost sa vizitam partea montana a Albaniei, o zona mai putin batuta de turistii romani (accesul auto aici este mult mai greu), marea majoritate a acestora aruncandu-se direct in mare:).
Venind dinspre Italia, am debarcat de pe ferry la Durres (ne-am imbarcat la Bari)
si am luat drumul spre Shkoder - SH1. Drumul este de o calitate buna, la nivelul unui DN din Romania, dar cu extrem de multe intrari din lateral de pe drumurile secundare. 100 km noi i-am facut in 1,2 ore pentru ca eram pe motor, cu masina erau peste 2 ore, desi el este dat ca fiind de 1,43 ore. Traficul in Albania este complet diferit: la o intersectie principal/secundar te poti trezi oricand ca principalul cedeaza
trecerea secundarului, pentru ca asa vrea soferul respectiv. Se formeaza mereu cozi si ambuteiaje, se merge mult in coloana pe astfel de drumuri la o viteza de 50-70 km. Deci multa atentie si rabdare sa ai cu tine. Acum, Shkoder este un oras dragut ce nu are nimic special real. Se constituie dintr-o parte veche si una noua, mai comunista. Se mananca mult berbec si oaie. De vazut: lacul Skadar si castelul Rozafa (daca ai timp, aceste obiective iti iau jumatate de zi). Nu am zabovit aici decat doua seri.
Prima zi am plecat la 5,45 AM, pe partea nordica a raului Drin, catre Kalaje e Sardes - o veche cetate aflata in mijlocul lacului/raului la care oricum nu ajungi decat cu vaporul. Drumul este greu, trece prin Rragram, urmezi marginea lacului si apoi te ridici catre Vilez si te intorci la Shkoder. 70% off-road. Noi eram pe un BMW 1250 GSA si tot ne-a fost greu.
Anumite portiuni le-am facut pe langa motor - drum pavat cu un strat de cca 30 cm numai cu pietre enorme, fara pic de pamant si fara aderenta. Peisajele superbe.
A doua zi dimineata tot la 5,45 AM am plecat catre Koman - punctul de start al calatoriei cu vaporul. 55 km dintre care ultimi 15 km sunt pe un drum care a fost betonat dar a facut razboiul.
Se ajunge cu masina dar noi am facut cca 70 minute. Cu masina nu scapi fara 100 minute. Biletele este bine sa le cumperi online de aici. Lacul este superb. Cu ferry-ul faci cca 2,1/2 ore. Noi am facut 5 ore. Cu 1 km inainte de Fierza ferry-ul a esuat - secase lacul si scazuse nivelul, era sambata si cursele se faceau numai in weekend, deci ei nu mai fusesera pe traseu de o saptamana. A venit o barca si a luat toti pasagerii care nu erau soferi ca sa se micsoareze pescajul. A incercat iar, nu s-a putut.
S-a intors pana la o rapa unde la venire ne
minunasem ca vazusem o LADA pe marginea apei si ne gandeam ca numai ea putea sa ajunga acolo:) Si-a facut loc sa coboare pontonul mobil lovidu-l de stanci de nenumarate ori si apoi ne-a invitat sa ne dam jos.
Povestesc eu, care plecasem cu barca, Alexandru - sotul meu - era cel care ramasese cu ochii in soare uitandu-se la panta de cca 20-23 de grade. Acelasi hai sa zicem "drum" format dintr-un strat de 30-40 cm pietre mari, fara pamant si pic de aderenta, cu cca 9 curbe ac de par 180 grade pana sus la sosea. Nici poze nu a facut! Se tot gandea cum sa iasa din chestia asta fara prea multe stricaciuni. Li s-a oferit posibilitatea sa se intoarca la KOMAN, dar partenerele nu mai erau deja cu ei.
Undeva in stanga pozei Lacul Komani 2 este punctul unde ferry-ul s-a intors pentru a ne lasa pe super "drumul" ce serpuia usor :):0 catre soseaua nationala.
A inceput sarabanda: mercedes, bmw, hyundai, toate semi noi aruncate pe "drumul" ala improscand bolovani in stanga si dreapta, lovindu-se cumplit pe dedesubt si forjand motoarele. Albanezii nu tin deloc la masinile lor! Motorul nostru era super incarcat: 3 Cutii full, 3 bag-uri de 30 l peste ele si un tankbag. Nu aveam roti de off-road ci 70/30. Dupa primele 2 curbe l-a culcat. L-a ridicat si a incercat sa mearga pe langa el. A mai trecut o curba si energia se incheiase...
Doua masini se blocasera mai jos. Un bus ce era mai sus incerca sa-l urce un sofer de tir (pe care-l chemasera din Fiertze) cu spatele pentru ca, curbele erau atat de stramte incat nu se puteau lua direct, asa ca la fiecare curba se schimba directia de mers: cu fata/cu spatele. Si aici apare partea frumoasa: au venit 2 albanezi de pe ferry, au dat bagajele jos si le-au pus intr-o masina care era in spatele motorului si au impins cat a fost necesar pana la sosea: din cca 700 m, cat mai erau, pe 300 m s-au opintit de le-a venit rau. Nu-i chemase nimeni. La sfarsit si-au strans mana cu Alexandru, au zambit si au plecat. Pe ferry mai erau inca 5 motociclete pregatite pentru off-road dar nu au acceptat sa se dea jos vazand ce a iesit. Ei venisera singuri, noi deja ne despartisem ... Poate ca ar fi trebuit sa existe o alternativa de debarcare pentru cazuri de genul asta, stiindu-se zona expusa posibilitatii de colmatare a senalului navigabil. Noi eram in Albania. Aici se improvizeaza mult, multe sunt "la ghici" si daca nu-ti convine alternativa data ... asta este! Pana la urma niciodata nu este un capat de lume atata timp cat viata nu-ti este pusa in pericol, nu-i asa? Cam asa se pune problema. Oricum, a fost ok, ne-am descurcat!
Concluzie: albanezii sunt un popor cu inima mare, se bazeaza pe impuls, meticulozitatea le lipseste, se aprind repede, tipa unii la altii dar pun umarul atunci cand este greu. Nu-ti vorbesc limba dar iti inteleg necesitatile!
Dupa aventura asta am mai stat in zona cateva zile. Ne-am cazat la Bajram Curri si am batut in stanga si dreapta. Natura este minunata aici. De notat valea Valbona. Drumul este bun, cazari diverse si natura pura. In zona nu sunt orase, doar mici localitati, oameni zambitori. Bloculete vechi pe alocuri care stau sa cada cu PORSCHE-uri la scara. Ai de ce sa te minunezi! Taramul contrastelor!
Pentru backpack-eri: de la capatul vaii Valbona, unde am lasat si noi motorul in curtea unui hotel, se ridica poteca catre Theth prin pasul Valbona aflat la 1795 m. Peisaje magnifice, Theth o asezare mica cu case in stil otoman - superb. Ne-am intors in Valbona, am mai stat inca doua zile aici plecand pe tot felul de drumuri ce nici pe harta nu apar, ne-am umplut plamanii cu un aer incredibil de ozonat si am plecat spre Flet.
Sa nu uit: aici ne-am intalnit cu un tip extraordinar Glen: 2,00 m inaltime si cam 100 km, la 37 de ani era pensionar al guvernului britanic. Servise in fortele armate, avea cetatenie britanica, statea in Tirana in momentul acela, casatorit, vorbea romaneste bine (avusese colegi romani in unitatea lui) si partea cea mai tare: conducea un Land Rover AR90 cumparat dintr-un stoc al armatei, adus din UK, o masinarie formidabila pentru muntii de acolo. El ne-a vazut numarul de Romania si a venit direct la masa noastra. O pereche deschisa cu care am petrecut doua zile extraordinare. Inca o dovada ca abanezii sunt un popor deschis daca treci peste prima impresie.
Ma opresc aici pentru moment. Imi trag rasuflarea si o sa ma apuc apoi sa scriu si despre Tirana si zona Centru.
Commentaires